Economia comportamentala

Economie inseamna activitatea economica a societatii si totalitatea relatiilor care se dezvolta in sistemul de productie, distributie, schimb si consum. Dar economia este, de asemenea, ceva asemanator unui organism viu, deoarece este sub controlul unei persoane. Toate alegerile rationale si irationale pe care le facem in fiecare zi sunt proiectate asupra economiei. In acest articol, vrem sa va prezentam conceptul de economie comportamentala si sa vorbim despre modul in care psihologia umana afecteaza relatiile de piata.

Economia comportamentala: concept si scurta istorie

Pentru o lunga perioada de timp, ne-am ocupat cu totii de economia neoclasica de masa, care se ocupa cu studiul comportamentului rational. In cadrul acestui model, o persoana (sau mai degraba va fi numita persoana economica) este un mecanism care functioneaza rational. El este ghidat doar de convingerile sale si a stabilit preferinte, pe baza carora (si tinand cont de informatiile disponibile) ia decizii.

Comportamentul economic poate fi testat, prezis si analizat. Iar ideea principala aici este tocmai ca este rationala. Dar totusi „in culise” exista intotdeauna o anumita cantitate de irationalitate in comportamentul uman. Acesta este cel care formeaza abateri sistematice de la actiunile rationale. Si sunt importante de studiat si de luat in considerare atunci cand construim modele economice.

Economia comportamentala este aria de expertiza care se ocupa de aceste probleme. Arata esecuri sistematice in comportamentul rational al oamenilor si greselile pe care le fac atunci cand iau decizii. Este un domeniu al economiei care studiaza caracteristicile influentei factorilor emotionali, cognitivi si sociali asupra adoptarii deciziilor economice de catre oameni si companii, precum si impactul acestor decizii asupra pietei. Economia comportamentala cauta sa gaseasca granitele alegerii rationale si exploreaza modele comportamentale, motiv pentru care se poate observa ca este foarte strans legata de psihologie si stiinta comportamentului, numita comportamentism (sau behaviorism). Si aici are sens sa apelam pe scurt la istorie.

Celebrul filozof-etic si economist scotian Adam Smith („Teoria sentimentelor morale”) a incercat sa explice de ce o persoana face o anumita alegere. Cu toate acestea, in lumea moderna, economia comportamentala a inceput sa fie studiata dupa aparitia teoriei economice neoclasice, bazata pe principiile liberalismului economic si a concurentei libere, si studierea comportamentului unei persoane economice. (O persoana economica (homo economicus) reprezinta toata lumea care se straduieste sa se imbogateasca si sa profite, fiecare consumator, antreprenor si angajat).

In secolul al XX-lea, s-au raspandit modele de utilitate intertemporala si asteptata. Acest lucru a condus la aparitia unui numar mare de ipoteze despre luarea deciziilor in conditii de incertitudine si alegeri intinse in timp. Testandu-le, oamenii de stiinta au descoperit anomalii de alegere, care au devenit, de asemenea, unul dintre subiectele de studiu ale economiei comportamentale.

In 1968, laureatul Nobel Gary Becker a publicat “Crima si pedeapsa: o abordare economica”, in care a incorporat factori psihologici in luarea deciziilor economice. In 1979, doi psihologi cognitivi, Amos Tversky si Daniel Kahneman, au publicat Prospect Theory: Exploring Risk-Based Decision Making, rezumand observatiile empirice ale acestora.

Incepand cu 1980, teoria comportamentala a jocurilor a fost dezvoltata, care face parte si din economia comportamentala. Apropo, in 2002, deja mentionatul Daniel Kahneman a primit Premiul Nobel pentru includerea datelor de cercetare psihologica in stiinta economica.

Deja in 2008, a fost publicata o alta lucrare serioasa, “Predictably Irrational”. Autorul sau este Dan Ariely, profesor de economie comportamentala. Conform credintei populare, aceasta carte a servit drept impuls pentru diseminarea universala si popularizarea economiei comportamentale in randul unui public global.

Ce face economia comportamentala?

Daca intrebam oamenii ce cred ei ca este mai bine: sa primeasca 1000 lei acum sau 1100 lei maine, majoritatea va raspunde ca 1000 sunt mai buni acum. Si daca ii intrebam daca ar prefera sa primeasca 1.000 lei in 30 de zile sau 1.100 lei in 31 de zile, atunci majoritatea va raspunde ca este mai bine sa fie 1.100 in 31 de zile. Acest lucru se datoreaza faptului ca oamenii sunt mai interesati de beneficiul garantat pe termen scurt, iar pe termen lung, cateva zile nu mai conteaza.

Din punctul de vedere al gandirii rationale, aceste raspunsuri nu sunt cele mai evidente, dar din punctul de vedere al psihologiei, sunt considerate cele mai populare. Si aceasta serveste ca exemplu de irationalitate in alegerile intertemporale. Economia comportamentala studiaza astfel de abateri si incearca sa inteleaga de ce intr-o situatie financiara si economica atat de similara sau complet diferita, o persoana reactioneaza irational si, de asemenea, cum poate fi aplicata in practica.

Cel mai mare interes pentru economia comportamentala sunt erorile sistematice, cum ar fi predictiile non-regresive. De exemplu, o persoana nu ia in considerare faptul ca dupa valori extreme, valorile mai putin extreme sunt mai probabil (un tata foarte inalt o sa aiba cel mai probabil un fiu inalt, dar mai mic decat tatal insusi etc.)

O varietate de modele sunt explorate in economia comportamentala:

• modele care iau in considerare utilitatea anticiparii;
• modele care iau in considerare schimbarea gusturilor;
• modele cu punct de referinta etc.

De asemenea, economia comportamentala interactioneaza cu multe fenomene psihologice excluse de economia clasica. Ea interpreteaza orice fenomen economic de orice scara din punctul de vedere al psihologiei, mecanismelor comportamentale, rationalitatii si irationalitatii.

Anomaliile comportamentale sunt una dintre principalele specializari ale economiei comportamentale. Exemple de astfel de anomalii:

1. efectul posesiei;
2. efect de preferinta;
3. beneficiu mutual;
4. respingerea nedreptatii;
5. investitii de impuls;
6. consumul intertemporal;
7. comportamentul turmei;
8. preferinta pentru consumul curent, etc.

Exista, de asemenea, anomalii in preturile de piata si castigurile:

1. efect calendaristic (acesta poate include efectul ianuarie, efectul zilei saptamanii, efectul sarbatorilor, efectul lunii anului etc.);
2. limitarea operatiunilor de arbitraj;
3. misterul randamentelor stocurilor;
4. tendinta spre extreme;
5. cruzimea preturilor;
6. ipoteza nivelului efectiv al salariilor;
7. capcana dividendelor etc.

La o scara mai larga, economia comportamentala studiaza nu numai evenimentele de pe piata, ci si modul in care aceste evenimente se refera la alegerea colectiva. Si ea este adesea conditionata de motivele egoiste ale oamenilor. In plus, exploreaza, de asemenea, modul in care economia este influentata de perceptia informatiilor si zvonurilor din mass-media, de opiniile politicienilor si expertilor. Exista, de exemplu, presupunerea ca oamenii din companii sunt concediati mai repede daca se stie despre acest lucru in randul angajatilor. Acelasi lucru este valabil si pentru criza economica. Oamenii de afaceri, antreprenorii si managerii de varf sunt in acord psihologic cu „modul de criza”, care in curand incepe sa se manifeste in deciziile pe care le iau (personal, financiar si economic etc.).

Economia comportamentala se bazeaza atat pe psihologia individuala, cat si pe cea de masa. Multe studii au aratat ca chiar si un grup restrans de persoane cu atitudini specifice pot influenta piata in ansamblu.

Dar pentru ca economia comportamentala sa poata face fata pe deplin fenomenelor la scara globala, este necesar sa se inteleaga ce concepte, cum ar fi, de exemplu, onestitatea sunt cu adevarat: modul in care o persoana o intelege si o foloseste, modul in care partile individuale ale economiei se aduna la un singur intreg, formand situatii si relatii financiare si economice.

De exemplu, cercetatorii Armin Falk, Matthew Rabin si Ernst Fehr au studiat fenomenele onestitatii, altruismului reciproc si aversiunii fata de inegalitati, Aldo Rusticini si Uri Gneese au studiat motivatia intrinseca, iar Rachel Cranton si George Akerlof au studiat identitatea. Rezultatele activitatilor lor au pus sub semnul intrebarii unul dintre fundamentele teoriei economice neoclasice – egoismul unei persoane rationale. S-a dovedit ca oamenii obtin beneficii prin corelarea actiunilor lor cu beneficii personale, asteptari si atitudini, precum si cu normele sociale.

In cadrul acestui domeniu al cunoasterii, oamenii de stiinta cerceteaza neuroeconomia – stiinta care explica ce procese au loc in creierul uman atunci cand omul ia decizii financiare si economice. Si tot ceea ce am spus a fost posibil datorita metodelor unice utilizate in economia comportamentala. Vom vorbi pe scurt despre ele mai jos.

Tehnici de comportament economic

In economia comportamentala, se aplica metode precum experimentarea, cercetarea pe teren, sondajul, observarea etc. Informatiile necesare sunt obtinute pur si simplu printr-o simulare experimentala (de exemplu, imitatia vanzarii de actiuni etc.)

In practica economiei comportamentale, conditiile sunt cat mai apropiate de cele reale. Adesea, specialistii apeleaza chiar la imagistica prin rezonanta magnetica functionala, cu ajutorul careia este posibil sa se determine partile creierului implicate in procesul de luare a deciziilor financiare si economice.

In general, economia comportamentala poate fi impartita in trei domenii de baza:

• Euristica. Ideea aici se rezuma la faptul ca o persoana ia adesea decizii, ghidate de argumente practice, care sunt departe de a fi intotdeauna intemeiate logic. De fapt, se studiaza mecanica luarii deciziilor.
• Eficienta pietei. In acest caz, accentul principal este pus pe erori in luarea deciziilor economice. Se pot manifesta prin irationalitatea deciziilor luate, anomalii in calcularea profiturilor, stabilirea unor preturi gresite etc.
• Incadrarea. Incadrarea, este o afirmatie de problema care influenteaza preferintele. Efectul pe care il creeaza este ca oamenii sunt sensibili la subtilitatile formularii. Pornind de la aceasta, specialistii (experti, politicieni, agenti de publicitate etc.) au ocazia sa influenteze opinia publica fara sa fie tacuti despre ceva sau sa denatureze faptele.

In ciuda faptului ca economia comportamentala este inca pe cale de formare si are nevoie de o teorie de baza generalizatoare, in ciuda faptului ca acum este alcatuita dintr-o serie de modele diferite, oamenii de stiinta au reusit deja sa o foloseasca pentru a obtine rezultate importante dintr-o punct de vedere practic. Ele sunt exprimate in special teorii, modele si paradoxuri.

Sa aruncam o privire la unele dintre ele

Teoria jocului comportamental. A inceput sa se dezvolte in anii ”80 ai secolului trecut si are ca scop studierea comportamentului oamenilor in situatii de luare a deciziilor strategice in conditii in care succesul in afaceri depinde de deciziile luate de alte persoane. Principalul interes pentru teoria jocurilor va fi acordat unor lucruri precum acorduri, bluff-uri in jocuri de noroc, greve, rasa partenerului, reputatie, decizii de cumparare si vanzare etc. S-a dovedit ca interactiunea sociala a oamenilor poate avea un grad ridicat de probabilitate folosind-se teorii matematice.

Teoria perspectivelor. A fost creata in 1979 si este considerata una dintre cheile in economia comportamentala. Autorii sai sunt Amos Tversky si Daniel Kahneman. Teoria face posibila evaluarea riscurilor, si anume pierderile si castigurile, si rezuma observatiile practice ale comportamentului uman. Esenta sa este urmatoarea: o persoana va evita riscul in pierderi cu un rezultat pozitiv si, in cazul in care probabilitatea de pierdere este mare, va prefera sa isi asume riscuri. Apropo, aceasta teorie are o mare importanta pentru evaluarea pietei muncii.

Teoria finantelor comportamentale. Poate fi folosita pentru a explica de ce participantii pietei fac greseli sistematice care afecteaza profiturile si preturile si duc la faptul ca piata isi pierde eficacitatea. Conform acestei teorii, motivele ineficientei constau in instinctul turmei, atentia limitata a investitorilor, reactia insuficienta sau excesiva la informatiile care determina tendintele pietei, optimismul excesiv si increderea in sine.

Teoria rationalitatii marginite. Autorul sau este laureatul Premiului Nobel Herbert Simon. El a reusit sa stabileasca faptul ca o persoana cauta sa-si satisfaca nevoile si nu sa obtina maximum de beneficii dintr-un produs sau serviciu. Teoria include diverse fenomene psihologice, cum ar fi atentia limitata, proiectia si efectele, increderea excesiva etc.

Paradoxul lui Allais. Paradoxul a fost descoperit de economistul francez Maurice Allais folosind analiza matematica. Sensul acestui paradox in procesul de luare a deciziilor se reduce la urmatoarele: o persoana vede rationalitatea in comportament, obtinand o fiabilitate absoluta si nu obtinand utilitatea maxima asteptata. Rationalismul graviteaza exact la utilitatea asteptata, dar experimentele au aratat ca o persoana nu face intotdeauna o alegere rationala.

Modelul lui Thaler. A fost dezvoltat de economistul american (si unul dintre consilierii lui Barack Obama) Richard Thaler pentru a descrie reactia preturilor la informatii. Modelul cuprinde trei faze: raspuns insuficient, adaptare si reactie excesiva. Acestea creeaza tendinte in miscarile preturilor. De exemplu, cu o reactie exagerata, profitul mediu al companiilor dupa aparitia unei vesti bune este mai mic decat profitul acelorasi companii dupa aparitia unei vesti proaste. Reactia pietei la stiri in acest caz este prea intensa, motiv pentru care este necesara o adaptare in directia opusa. Acest lucru poate fi exprimat, de exemplu, prin faptul ca la un moment dat actiunile pot fi supraevaluate, iar la cealalta – subestimate.

Apropo, ar trebui spuse cateva cuvinte despre Richard Thaler separat. In 2017, a primit Premiul Nobel pentru cercetarile sale in economia comportamentala. Thaler a fost primul care a descris efectul dreptului de proprietate (o persoana apreciaza mai mult ceea ce are decat ceea ce poate avea), a dezvoltat o teorie a contabilitatii mentale (este condusa de toti oamenii atunci cand distribuie cheltuieli similare diferitelor articole) si a facut mai multe concluzii practice mai utile.

Va recomandam cu tarie sa cititi cartea „New Behavioral Economics” (Richard Thaler). Poate servi atat ca hrana sanatoasa pentru minte, cat si ca un adevarat manual despre economia moderna. Rezultatele cercetarii lui Thaler si a altor oameni de stiinta a caror activitate este legata de economia comportamentala ne ofera cel mai larg domeniu de aplicare a noilor cunostinte.

In concluzie!

Cunostintele oferite de economia comportamentala sunt extrem de importante pentru fiecare persoana moderna. Si in primul rand, acest lucru se refera, desigur, la gestionarea organizatiilor.

Economia comportamentala reflecta procesele de pregatire, analiza, masurare, acumulare, identificare, prezentare si interpretare a datelor nefinanciare, pe baza carora managementul organizatiilor poate lua decizii atat operationale, cat si strategice, care permit influentarea dezvoltarii acestor organizatii. Se bazeaza pe stiinta psihologica, dar in epoca moderna, puteti adauga in siguranta teoria luarii deciziilor manageriale, teoria managementului general, stiinta cognitiva si alte domenii. Astfel, se formeaza baze interdisciplinare pentru dezvoltarea unei abordari sistematice a acestui domeniu al cunoasterii.

Diverse experimente in domeniul economiei comportamentale ofera dovezi pentru multe efecte psihologice asociate cu atitudini irationale ale oamenilor si demonstreaza ca judecatile si emotiile situationale afecteaza deciziile financiare, economice si manageriale. De asemenea, muta interesul stiintific si practic al oamenilor de stiinta in domeniul comportamentului consumatorului si al psihologiei consumatorilor. Si cunostintele acumulate pot fi utilizate pentru sprijinul informational cuprinzator si pentru asigurarea dezvoltarii stabile a oricarei organizatii si intreprinderi.

La nivel global, descoperirile din acest domeniu fac posibile controlul constiintei economice de masa, precum si agravarea si provocarea fenomenelor economice pozitive si negative. Acest lucru deschide un domeniu imens pentru activitatile mass-media, politicienii, agentii de publicitate si alti profesionisti.

In ceea ce priveste beneficiile economiei comportamentale pentru oamenii obisnuiti, se exprima in principal prin faptul ca economia comportamentala ne impinge pe tine si pe mine sa realizam actiuni economice mai rationale. Ne ofera cunostinte importante pentru o mai buna intelegere a mecanismelor financiare si economice, motiveaza perceptia critica a informatiilor si ne ajuta sa luam decizii mai bune si sa ne construim comportamentul mult mai eficient.